Rolul
statului in economie
I.
Abordarea
economica (ideal, constatari, sugestii)
Prin
cartile de economie se scrie ca statul ar avea de indeplinit
urmatoarele atributii:
1.
asigurarea cadrului legislativ necesar desfasurarii activitatilor
intr-o economie de piata;
2.
producerea bunurilor si serviciilor publice;
3.
protejarea populatiei fata de orice "amenintare" (inclusiv
de produse/servicii necorespunzatoare calitativ);
4.
colectarea si redistribuirea veniturilor publice;
5.
asigurarea cresterii economice si a bunastarii populatiei;
6.
reducerea efectelor negative ale crizelor, de orice fel.
Oare
in ce masura se respecta in Romania anului 2016 aceste directii de
actiune? Sa le luam pe rand.
1. Cadrul
legislativ ar trebui sa asigure si protejeze respectarea intocmai a
drepturilor omului, cetateanului, consumatorului de produse si
servicii, platitorului de taxe si impozite.
Pe
de o parte este nevoie de reglementari in domeniu (adica sa fie
abordate si clar definite toate aspectele implicate de o tema), iar
pe de alta parte se impune existenta si aplicarea efectiva a unor
sanctiuni drastice in caz de incalcare a normelor juridice. Si cum
marea majoritate a romanilor se plang de mult timp de acest aspect,
este clar ca sunt lacune. Poate trebuie constituita o comisie care sa
gaseasca tocmai aceste "gauri", ca tot e tipic romanesc sa
fie "comitete si comitii" care sa "cerceteze,
identifice, analizeze, raporteze si sa formuleze recomandari"...
pe care nu-stim-cine sa le aplice (aruncandu-se invinuiri si
responsabilitati de colo-colo).
2. Statul
trebuie sa asigure un bun sistem de aparare a tarii si a cetatenilor,
a ordinii si a bunelor randuieli.
Statul
trebuie sa asigure justitia pentru fiecare om in parte, cu justa
masura si la timp.
Statul
trebuie sa asigure un sistem eficient de servicii in sfera sociala,
nu doar de protectie prin ajutoare minimale ci si prin sprijinire
efectiva in rezolvarea cauzelor generatoare de probleme.
Statul
trebuie sa acorde atentia cuvenita sistemelor de educatie si de
sanatate. O societate "needucata" si bolnava este
generatoare in lant de probleme grave de fond, mult mai mult decat o
natiune cu oameni "asezati" si cu integritate morala,
fizica si psihica (chiar spunea Platon ca legile nu sunt pentru
oameni cinstiti, iar cei rai le ocolesc).
3. Cel
mai important din punct de vedere juridic este dreptul la
proprietate. De acord. Aici stam destul de bine (exceptand
controversele de la unele retrocedari).
Dar
cele mai importante pentru viata de zi cu zi sunt dreptul la
libertate si la sanatate. Altfel spus, dreptul de a fi protejat
impotriva abuzurilor de orice fel, iar cele mai frecvente "expuneri"
vin din partea producatorilor de alimente in special, dar si de
bunuri si servicii in general (telefonia mobila, de exemplu), care
atenteaza sistematic la sistemul imunitar al omului, cu referire atat
la propriu, cat si la figurat (rezistenta la stres). Asta ar fi
consecinta pentru cei ce-si cauta dreptatea cu sudoarea fruntii...
Se
spune ca orice om are dreptul la un nivel de trai care sa ii asigure
sanatatea. Cum se respecta pe la noi aceasta intentie? Prin
produse/servicii foarte ieftine si de foarte proasta calitate? Da,
pentru marea majoritate a romanilor. Prin produse bune dar foarte
scumpe pentru omul "de rand"? Da, pentru un segment foarte
important din populatie. Prin testarea continua a rezistentei omului?
DA!
De
ce ar trebui doar statul sa se ocupe oficial de "protectia
consumatorilor"? De ce n-ar fi si operatori "privati"
in acest domeniu? Sa verifice produse suspecte (prin frecvente
analize de laborator) si chiar servicii ("clientul misterios"
ar fi foarte util), sa sesizeze rapid organele statului abilitate
pentru acordarea de amenzi si alte sanctiuni, sa deruleze programe
educative in acest sens pentru populatie, in completarea sistemului
de invatamant de stat?
4. Bugetul
Romaniei este mic, da, comparativ cu alte tari si cu potentialul
nostru. Dar nu s-ar putea ca si acesti putini bani sa fie impartiti
mai echitabil, in functie de importanta pentru cetatean? Desigur. Un
sistem de stat "stufos" genereaza cheltuieli foarte mari,
in detrimentul nevoilor mai urgente si mai "dureroase" ale
mult mai multor oameni decat cei din sistemul public (nevoi
amplificate tot de stat, prin aparatul sau foarte mare si cu multe de
imbunatatit). O colectare mai cu exces de zel a veniturilor statului
(taxe si impozite) de la cei cu datorii de peste 1000 euro (cu titlu
de exemplu) ar fi foarte folositoare. Daca nu acum, atunci cand? S-a
uitat de vorba romaneasca, simpla dar adevarata, ca "cine fura
azi un ou, maine va fura un bou"?
5. In
ultimii ani Romania a avut crestere economica. Foarte bine! Dar omul
de rand nu simte efecte benefice. Si atunci, ne intrebam retoric, nu
este o crestere artificiala? Sa speram ca nu....
Oare
cum am putea cuantifica nivelul de trai, altfel decat prin venituri,
consumuri si bunuri detinute? Prin serviciile de care beneficiaza un
om (utilitati, ingrijire, instruire, facilitati diverse),
perspectivele abordabile de fiecare in parte, stima care i se ofera,
atitudinea celor cu care intra in contact etc. Daca privim astfel
realitatea romaneasca, suntem jos de tot!
6. Daca
in legatura cu efectele crizelor economice, financiare, statul se
comporta cat de cat bine, in ceea ce priveste criza educationala,
morala, criza din sistemul de sanatate si alte asemenea aspecte
"delicate", statul denota ramaneri in urma. Sigur, sunt
efecte in lant, dar cu o mai multa atentie focalizata pe puncte
cheie, se pot obtine rezultate surprinzator de bune.
II.
Abordarea
politico-filosofica (probleme, solutii, viziuni)
1) Statul
este un mediu, un cadru de desfasurare a proceselor, aparut firesc,
din nevoia fireasca de organizare. (Nu voi detalia prea mult aici, ci
doar voi puncta.)
-
Statul a evoluat, dovedind pana acum o dezvoltare "baroca"
(aparand tot felul de institutii care ar trebui sa rezolve sau sa
previna problemele oamenilor), care nu-i straina totusi de birocratia
excesiva inutila, ea "lucrand" impotriva cetatenilor.
-
Statul este fondul de lucru, laboratorul expertilor care lucreaza
pentru binele oamenilor.
-
Statul nu trebuie sa ne garanteze numai indeplinirea nevoilor de baza
(servicii pentru care platim), ci chiar (intr-o forma ideala)
fericirea. Nu se mai spune acum de stres, ci de depresie, ca fiind
boala secolului. Oare de ce?
-
Statul trebuie "folosit" ca pe ceva necesar, constructiv,
in favoarea tuturor si in egala masura. Nimeni nu-i mai presus de
stat, asa cum nimeni nu-i mai presus de lege. Pana si cel care
"dirijeaza" piramida democratica nu-i mai presus de aceasta
birocratie, de acest sistem, de aceasta "piramida". Nu-i,
adica, un privilegiat, un "rasfatat", fie el presedintele,
primul ministru, guvernatorul bancii nationale etc.
-
Vietile cetatenilor se desfasoara in acest mediu si sunt reglementate
in acest "recipient" si le ofera siguranta, demnitate si
prosperitate, nu teama, claustrofobie, agorafobie etc. Statul e cel
care invita la implicare, la dezbateri, la solutionari de probleme
(statul este, pana la urma, "sindicatul" tuturor
cetatenilor).
-
Statul nu inseamna partide politice. Partidele nu trebuie sa se
suprapuna sistemului statului. Partidele ar trebui sa ajute statul,
sa imbunatateasca sistemul, venind cu viziuni pe termen lung,
valabile pentru noi toti. Partidul-stat apartine ideologiilor, iar
acestea ucid. Daca lasam partidele sa creada ca pot reprezenta
statul, le permitem sa se umfle in partide-stat. Partidele sunt doar
"dirijori" in tranzit. Statul are un motor bun prin
sistemele sale (ca scheme de functionare, ca modalitate de asamblare
a componentelor), dar are nevoie si de "soferi" sau
operatori la fel de buni, dirijori buni in fata unei asemenea
"orchestre". Partidele nu trebuie sa insemne
oameni-orchestra. Partidele (prin oamenii lor) nu trebuie sa se
substituie statului sau sa eludeze statul.
-
Statul este cu atat mai viu, mai functional, mai constructiv, cu cat
are mai multi "prieteni", parteneri din societatea civila
sau din mediul de afaceri (afaceri care au nevoie de acest mediu la
fel de mult ca si cetatenii).
-
Statul functional este transparent, adica ofera cetatenilor
informatii si strategii pe rol, in lucru sau de perspectiva. Noi,
oamenii care constituim societatea, nu suntem date statistice, ci
parteneri de discutii, generatori de idei. Un stat trebuie sa se
consulte si cu simpli cetateni. Ce casa este aceea care se decupleaza
de fundatie? Ce lider este acela care nu tine cont de comunitatea pe
care o reprezinta?
-
Statul trebuie sa se suprapuna cu societatea civila, autohtona si
autentica. De exemplu, statul roman trebuie sa stie sa reprezinte cel
mai bine interesele romanilor, asa cum liderul unei familii stie sa-i
reprezinte pe membrii ei. Un stat demn, puternic, apara pana in
panzele albe interesele cetatenilor lui, se bate pentru ele. Un stat
foarte bun este si un avocat foarte bun. Si asta fara sa deranjeze
statele vecine ori alte state din lume. Interesele straine ar trebui
sa conteze intotdeauna mai putin decat cele nationale. Nu suntem in
timpul razboiului, pentru a ne alia unora sau altora, ori ca sa
ramanem neutri. Statul, prin suveranitatea sa pe timp de pace, ar
trebui sa insemne suficient de mult.
-
Statul trebuie sa-si ajute cetatenii sa supravietuiasca, sa-i
protejeze, sa-i incurajeze sa traiasca decent si sa se dezvolte
continuu, in logica unei bune dezvoltari a unei intregi comunitati,
sustinand toate initiativele bune venite din partea societatii
civile, in acest sens. Dar pentru asta statul are nevoie de mai multe
parghii (pe care le putem numi si "dubluri", "intariri",
"propovaduitori", "sprijinitori"). Aceste parghii
sau mecanisme de mentinere a unui stat functional pot fi diverse
institutii, societati, organizatii sau asociatii ce functioneaza
perfect legal.
-
Statul nu trebuie sa insemne faramitare, regionalizare, federalizare,
ci trebuie sa-i reprezinte pe toti cetatenii din teritoriu, fara vreo
opreliste.
Schema
urmatoare [se lucreaza la conversia ei in acest blog] speram sa fie suficient de sugestiva in alcatuirea unei
imagini corecte asupra unei asemenea conceptii, venita din partea
unui neprofesionist in ale politicii si organizarii statale (un
profesor de liceu, de stiinte socio-umane).
2) Statul
se vrea lup sau vultur?
-
Statul-lup este acel stat care isi ignora cetatenii, batjocorandu-i,
timorandu-i, inchizandu-le gura, neascultandu-i, nerezolvandu-le
problemele, adica nereprezentandu-i.
Statul-lup
este asemenea unui "inchizitor", abordandu-i pe cetatenii
lui cu prezumtia de vinovatie, amendandu-i ori de cate ori are
ocazia, incalcandu-le drepturi si libertati fundamentale.
Statul-lup
se comporta banditesc, mafiotic, fara scrupule, fiind si profund
corupt.
Statul-lup
intoarce spatele atat cetatenilor, cat si lui Dumnezeu. El este un
stat laic, ateu, chiar satanist (pangarit de ura si hotie,
preacurvind cu corporatisti ori cu alte state ale lumii, vizand alte
interese decat cele nationale).
Pe
langa aceste etichete, statul-lup sau statul-hiena mai este si un
stat neputincios, ce frizeaza chiar haosul sau anarhia.
-
Statul-vultur este un stat demn.
Polonia,
Ungaria, Rusia, Islanda, Grecia, dar si Coreea de Sud sau Singapore,
pot fi asemenea state mandre care se lupta pana la imposibil pentru
binele cetatenilor lor.
Statul-vultur
crede in capacitatile cetatenilor lui, in puterea lor.
Statul-vultur
isi iubeste cetatenii si se bate pentru ei, chiar cu riscul unor
sanctiuni internationale venite din partea altor state, probabil,
invidioase (pe nedrept, in acest context). Nationalismul nu trebuie
confundat cu extremismul.
Pe
langa aceste calitati, statul-vultur mai poate fi supranumit un stat
virtuos si (de ce nu?) moral, drept, armonios (cum isi numea Platon
proiectatul sau stat ideal).
Dupa
acest "criteriu de sortare" a statelor, Romania oare ce fel
de eticheta se straduieste sa aiba?
Asemenea
unui sportiv in relatie cu spectatorii, vrem sa facem performanta
pozitiva si sa fim aplaudati la scena deschisa, ori vrem sa facem
performanta negativa si sa fim huiduiti?
Vrem
sa facem un joc frumos (a carui strategie sa ne apartina) sau sa stam
pe banca de rezerva, tristi si nebagati in seama?
Vrem
sa fim un stat voinic sau unul atrofiat?
Tine
de noi!
3) Cine
dirijeaza statul?
a)
politicienii (parlamentarii care au stiut sa se "vanda" in
campanii electorale, care trec in mod "cameleonic" de la un
partid la altul; guvernantii, ministrii, secretarii de stat si altii
care n-au primit nici macar un vot din partea cetatenilor, asa cum nu
primesc nici comisarii europeni - dar asta-i alta discutie- )?
b)
tehnocratii (sau pseudo-tehnocratii care, probabil, sunt doar
paravane ale partidelor "nemuritoare")?
c)
guvernatorii alesi "pe viata", gen Isarescu?
d)
serviciile secrete (autonome sau pseudo-independente, subordonate
statelor influente gen S.U.A., Germania, Israel)?
e)
lobby-stii (producatorilor de tigarete, de medicamente si ai altora)?
f)
strainii (cei de la Bruxelles, din S.U.A. etc.)?
g)
masonii (cei cu activitati "discrete")?
h)
oculta sau "elita" mondiala sau marii finantisti ai lumii
(gen G. Soros, clanul Bildenberg etc.)?
Nu
conteaza, la urma urmei, cine anume dirijeaza statul! Ceea ce
conteaza este ca cetatenii unui stat sa o duca bine, sa aiba un nivel
de trai ridicat. In speta, romanii din Romania sa traiasca decent
intr-un stat civilizat, nedecuplandu-se de istoria lor, de traditii
sau de credinta stramoseasca.
4) Intr-un
stat functional, trebuie sa-ti fie drag sa muncesti, beneficiind de
un salariu minim decent, de exemplu cat media salariilor minime din
U.E. Un salariu corect ne-ar face sa nu mai acceptam munca la negru.
Cetatenii unui stat trebuie priviti cu prezumtia de ne-vinovati si de
ne-infractori.
5) Afacerile
private, mici sau mari, transparente si fara datorii la stat, nu ar
trebui sa fie descurajate sau supraimpozitate.
Ba,
dimpotriva, ar trebui sa fie invitati antreprenorii la masa
negocierilor pentru stabilirea unor legi noi, necesare pentru
imbunatatirea legilor vechi.
Mediul
de afaceri trebuie astfel sa fie previzibil si prietenos (statul
dorind sa te vada si la fata, sa tina cont efectiv si de parerile
tale).
6) Sanatatea
cetatenilor trebuie sa fie mentinuta, protejata, aparata de stat,
chiar cu exces de zel. Firesc este ca nimic din ce dauneaza omului,
"statul" (sistemul reprezentativ, constituit tot din
oameni, desigur, cu buna credinta) sa nu accepte. Nu lobby-stii
trebuie sa faca legile ori sa le intarzie pe cele bune! Avem tot
dreptul nostru de cetateni la asta, platitori de taxe pentru un
asemenea stat fiind.
Fumatul
trebuie descurajat treptat pana la eliminare si considerat ilegal
(impreuna cu toate afacerile legate de tigari), similar drogurilor.
Consumul de tigari atenteaza la sanatatea fumatorului si a celor din
imediata apropiere (mai ales a copiilor!).
Medicamentele
trebuie restrictionate sever, iar reclamele la medicamente si
"suplimente alimentare" interzise. Altfel, riscam sa
"scoatem din schema" o mare parte din medici (sau asta se
vrea?). Ei ar trebui sa fie singurele persoane apte sa emita
recomandari pentru administrarea acestor preparate de laborator.
(Orice medicament are efecte adverse, chiar si banalele vitamine, iar
romanii sunt printre cei mai "harnici" din lume privind
cumpararea medicamentelor fara reteta). Statul nu trebuie sa mai
ingaduie ca cetatenii lui sa fie "spalati pe creier" prin
reclamele la medicamente. Nu sunt "zombi", ci oameni!
Statul ne trimite mai degraba la farmacii, decat sa ne incurajeze sa
mergem la medici specializati, calificati, profesionisti, nu sa ne
intrebam fermacistul, vecinul sau prietenul.
Undele
electromagnetice, generate de puzderia de antene (multe fara
autorizatii sau nerespectand legea) sa fie pe cat posibil limitate,
in tot ceea ce inseamna orase, spatii de locuit sau spatii publice.
Cum adica wi-fi in scoli, in magazine? Nu se stie ca acest internet
fara fir este raspunzator, printre altele, si de avortul spontan?
Vrem zapacirea creierelor, moartea neuronilor si imbolnavirea
celulelor? sau linistea si sanatatea noastra? Nimeni nu isi asuma
raspunderea pentru cele negative din societate! Aceasta ingrijoreaza
cel mai tare! Este un alt pacat al unui stat cu raspundere
limitata...
Viata
in natura trebuie puternic incurajata (prin sport, subventionat de
stat, prin mai multe excursii si tabere la costuri cat mai mici
pentru copii, prin activitati organizate in afara scolii nu doar in
vacanta s.a.).
Masinile
poluante trebuie interzise! Cei care conduc intr-un stat sau ne
reprezinta ar trebui sa fie un model si sa aiba mai ales ei masini
nepoluante, chiar daca acum sunt (pe nedrept!) descurajant de scumpe.
Parcuri
sa fie in toate orasele (uniform repartizate daca sunt mai multe
intr-o localitate), cu multi copaci, multe banci si sa fie ingrijite
corespunzator. Parcul inseamna relaxare, aer curat, priveliste
placuta, nu fum (de tigara, de gratar sau de alte asemenea), muzica
la maxim si de proasta calitate, mazgaleli pe statui si pe alte
"obiective", gunoaie, gropi etc. N-ar fi bun un parc pentru
cei mai mici, in care familiile acestora sa beneficieze de zone verzi
in care, nu doar sa fie interzisi cainii, bicicletele etc, ci si ca
cineva sa scuipe?...
Orasul
trebuie sa fie si loc de odihna (nu cimitir!). Trebuie sa fie o
placere sa te plimbi, pe jos sau cu bicicleta (daca ai pe unde), iar
cand simti nevoia sa te asezi (din varii motive, placute sau
neplacute) sa poti gasi destul de repede o banca. Sa fie curatenie si
plante decorative care prin verdele si culorile lor relaxeaza! Oare
nu se mai stie ca plantele curata aerul?. Pana nici in marile centre
comerciale din Bucuresti (care gazduiesc retaileri importanti, fara
limite de varsta in randul cumparatorilor) nu gasesti suficiente
banci (desi traficul de persoane este foarte mare, raportat la
suprafata), plantele decorative sunt adesea din plastic, iar
"odorizantele" sunt foarte concentrate (sau necorespunzator
distribuite dozele respective, in raport cu ventilatia complexului).
Mancarea
nu trebuie sa contina cu niciun chip substante periculoase (E-uri si
alte adaosuri). Statul actual nu numai ca le ingaduie, dar nici nu le
poate depista (!) pe toate. Nu sunt suficienti oameni care sa
controleze? Credem ca numarul persoanelor cu studii cel putin medii
si fara ocupatie este mult mai mare si pretabil unor asemenea roluri.
Banii sunt insuficienti? In prezent da, numai ca numeroase amenzi
date sistematic si urmarite pana la plata integrala, ar insemna
foarte mult, adica ar fi putea fi un buget suficient prin aplicarea
corecta (nediscriminatorie) a legii. Amenzile sa nu fie prea mici (de
forma) si nici sa nu se abuzeze doar de avertismente.
Fast-food-urile
sa fie interzise. Nu mai este de mult un zvon ca mancarea din aceste
unitati nu corespunde normelor alimentare. Ideea existentei unor
unitati de servire rapida este foarte buna, in sine, nu doar in
marile aglomeratii urbane, ci si pe langa autostrazi sau drumuri
nationale, dar realitatea este mult sub asteptari.
Iradierea
alimentelor este o practica frecventa, probabil, si in Romania. Dar
nu este nimeni sa confirme sau sa infirme acest lucru. Modificarile
genetice ale produselor nu sunt specificate nici ele decat de prea
putini producatori.
Educatia
in scoli pe tema mancarii sanatoase trebuie sa fie intensificata,
transformata intr-o materie de baza (obligatorie, parte din trunchiul
comun). Ar trebui sa fie si cantine cu mancare sanatoasa, in scoli
(dar nu numai in scoli).
Iodul
din sare sa dispara! Nu trebuie sa ne imbolnavim doar pentru ca
statul porneste de la premise (voit) gresite, cum ca toti am avea
predispozitie pentru nu-stiu-ce boli. (Se stie, de exemplu, ca
excesul de iod duce la cancer de tiroida, iar romanii sunt, printre
altele, mari consumatori de paine si nu din aceea fara sare. Urmeaza
sa trageti voi - cititorii, consumatorii, cetatenii acestui stat -
concluzia!)
Dar
pentru toate acestea, trebuie sa existe in societate organisme (de
stat sau private) puternice, oneste si foarte active.
7) Cetatenii
nu trebuie tratati la gramada. Statul ar trebui sa se adreseze
"personalizat" cetatenilor lui. Problemele sunt diverse,
precum diversi sunt si indivizii. Asa cum nu exista boli, ci bolnavi,
tot asa nu exista mase de oameni, ci indivizi cu personalitate, cu
nevoi si cazuri specifice. Acestia "din urma" ar trebui
reprezentati, nu masele de oameni (precum niste statistici).
8) Cultura,
educatia, informatia, reprezinta ceea ce este sanatos in societate si
trebuie agresiv promovate. Da, "agresiv", in sensul
marketingului de gherila. Nu doar producatorii de medicamente,
farmaciile, de exemplu, "merita" sa fie astfel promovate
(incalcandu-se si o directiva europeana in acest sens, dar, din
pacate, aceasta este o alta problema). Nu asa ar fi cel mai bine? Nu
trebuie cineva sa echilibreze raporturile de forte?
Copiii,
elevii indeosebi, trebuie invatati de mici sa cunoasca legile
statului, legi care sunt (nu-i asa?) de partea lor (speram, nu doar
teoretic). Si ei sunt, la urma urmei, parte din stat. Drepturile lor
de consumatori (privind sanatatea, educatia etc.) sunt foarte
importante.
Drepturile
excesive ale copiilor sunt insa o indoctrinare periculoasa si o
inducere in eroare. "Drepturile copiilor" ca materie de
studiu inca din scoala generala ar fi o deviere a atentiei de la alte
lucruri poate mai importante, o abatere de la menirea de cetatean
responsabil si ca membru al unei familii (naturale sau nu, dar la fel
de calde). Daca statul doreste binele copiilor cu adevarat, el
trebuie sa stie sa investeasca in familii, adica in parinti, in
mamele si in tatii copiilor, nu doar in scoli, pentru ca parintii
sunt cei care le formeaza caracterul copiilor si le dau cei "sapte
ani de acasa". Pregresul in scoli nu trebuie sa porneasca de la
emanciparea exagerata a elevilor, caci ne vom trezi mai degraba cu o
atitudine de sfidare din partea lor la adresa profesorilor si cu o
dizolvare "nervoasa" a calitatii procesului de invatamant
(dandu-se drepturi sporite elevilor, nu profesorilor, intaietate
parintilor, nu dascalilor).
In
concluzie, putem spune cu multa convingere ca statul are foarte multe
probleme si doar un set de solutii, iar perspectiva pe termen mediu
este destul de timida. Asa cum o masa monetara existenta pe piata
rezolva doar partial o serie de nevoi ale oamenilor (la care ajung
acesti bani si ii consuma sau, in cazurile cele mai rare si mai
fericite, economisesc o parte din ei) si ale celorlati operatori din
mediu (care trebuie sa transforme eficient banii, dintr-o resursa
fara continut propriu-zis, in bunuri si servicii cu valoare reala
pentru beneficiari), tot asa solutiile statului nu pot rezolva in
totalitate problemele cetatenilor lui. Problemele raman, dar nu
trebuie intretinute sau amplificate, ci atenuate, cat se poate.
Este
adevarat ca intr-un stat nu sunt doar probleme economice. Un conflict
militar, de exemplu, ar paraliza economia si atunci toata teoria ar
fi inutila. Ar fi o criza mult prea mare (din toate punctele de
vedere). Dar, pe timp de pace, nu se admite nicio scuza contra bunei
gospodariri a avutului unei tari.
